2014

În 2014, echipa proiectului și-a intensificat eforturile pentru a continua investigațiile cu privire la orașele, vechi sau noi, din Principatele Române ale Moldovei și Țării Românești, în perioada secolelor XVI-XVIII, chiar începutul secolului al XIX-lea. Cercetările întreprinse au confirmat ideile susținute în anii anteriori, potrivit cărora orașele au cunoscut în această perioadă o dinamică extraordinară, cu o mobilitate socială deosebită, cu toate că epocile istorice traversate cunoșteau etape de creștere sau descreștere.

Echipa, formată din buni cunoscători ai perioadei, nu a întâmpinat probleme semnificative în cadrul cercetării. În continuare, atenția echipei s-a îndreptat spre surse, atât primare, cât şi secundare, atât edite, cât mai ales inedite, aflate în arhive şi biblioteci, identificându-se acte originale, hrisoave, anaforale, catagrafii, supuse apoi unei analize şi interpretări critice. Investigațiile au fost întreprinse în filiale ale Arhivelor Naţionale (Bucureşti și Iaşi, în principal), în Biblioteca Academiei Române, Biblioteca Centrală Universitară, dar și la Biblioteca Națională din Viena (Die Österreichische Nationalbibliothek). Rezultatele preliminare ale cercetărilor au fost prezentate în cadrul unor conferinţe din țară (Iaşi, Bucureşti, Sibiu), respectiv în Franța și Polonia. În finalul acestei scurte introduceri, menționăm că și al treilea an al grantului a coincis cu o diminuarea semnificativă a bugetului preconizat, din nou cu promisiunea realocării sumei finale în 2015; cu toate aceste greutăți, obiectivele propuse au fost atinse.

 

Până în prezent, lumea urbană de la finele evului mediu și de la începutul perioadei modernizării a fost tratată mai mult la modul general, fără ca specialiștii să coboare la nivelul individului, să îi descrie modul de viață, felul în care gândea, cum se îmbrăca și ce mânca, cu cine avea relații etc. Și economia orașelor avea nevoie de o mai bună deslușire, de vreme ce încă nu știm prea bine care erau sursele de trai pentru orășeanul mărunt, ce producea și pentru cine. Am integrat toate aceste lucruri într-un concept mai larg, anume „civilizația urbană”. Dar au avut țările române o civilizație urbană? Da, din perspectiva cercetătorilor implicați în proiect. Orașele din acest spațiu istoric și geografic, cel puțin în secolele XVII-XVIII, nu mai semănau cu orașele medievale. Locuitorii erau încă oameni liberi, dar comunitățile urbane nu se mai bucurau de „libertatea” de la sfârșitul evului mediu. Pe fondul creșterii dependenței de Imperiul Otoman, dar și în cadrul unui proces mai larg, european, puterea centrală s-a consolidat în defavoarea celorlalte stări sociale, ceea ce a dus indirect – în cazul orășenilor – la slăbirea gradului de reprezentativitate și la o tot mai mare diversitate la nivel de statut juridic. După 1700, rar mai găsim județi sau șoltuzi, pârgarii devin o simplă breaslă (o reminiscență), iar în rândurile orășenilor pătrund tot mai mulți boieri, dar și țărani sau oameni fără căpătâi. Biserica devine și ea tot mai prezentă în mediul urban, cu tot mai multe mănăstiri, ce se alătură bisericilor din mahalale. Egumenii au o voce importantă în orașe, sunt tot mai influenți, inclusiv economic. La acest din urmă capitol, schimbările sunt evidente, cu o tot mai mare specializare a meșteșugurilor, o consolidare târzie a sistemului de bresle și o intensificare a comerțului cu Orientul, de unde veneau și o bună parte din lichiditățile necesare pieței. Războaiele dintre marile puteri, tot mai frecvent duse pe teritoriul țărilor române, duc la decăderea unor orașe. Aceleași războaie aduc aici armate străine, soldați și ofițeri care vor intra în contact cu autohtonii și vor permite un început de schimbare la nivelul poziției țărilor române în sistemul relațiilor internaționale, economiei regionale, dar și al mentalităților (moravurilor, vestimentației, alimentației). În tot acest timp, cu toate schimbările petrecute, în condiții destul de vitrege, civilizația urbană locală a supraviețuit, cu propriile forme de manifestare. Nu vom găsi în orașele din țările române elemente care să indice în mod clar o coeziune internă, o parte din motivele acestei stări de lucruri le-am enumerat deja mai sus. Comunitatea urbană nu s-a manifestat unitar și nu ne-a lăsat produse ale unei „gândiri” urbane, nici urme ale unor ritualuri sau ceremonii specifice. În schimb, dacă vom coborî la nivelul individului, ne dăm seama că orășeanul reprezenta altceva decât locuitorul satului sau al mănăstirii. Nu era fundamental diferit, însă gândea altfel – preocupat fiind de asigurarea celor necesare traiului în mediul în care locuia –, era mai deschis spre schimbare – trăsătură dată de contactul cu străinii, în oraș sau în călătoriile pe care le întreprindea –, și era mult mai adaptat cerințelor pieței – dovadă măruntele specializări evidențiate în catagrafiile păstrate. Dacă mai adăugăm faptul că orașul a fost mediul predilect de așezare a celor veniți de pe alte meleaguri, greci, sârbi, armeni și, mai ales, evrei – ultimele două grupuri fiind eminamente urbane, atunci argumentele în favoarea unei civilizații specifice orașului sporesc.

Pe aceste linii de interpretare, directorul echipei, profesor universitar Laurenţiu Rădvan, de la Facultatea de Istorie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, a finalizat sau a trimis spre publicare mai multe studii, ce au răspuns totodată obiectivelor propuse. Anunțata posibilă prelungire a termenului grantului cu încă un an a permis îndreptarea atenției spre studii de caz punctuale, fiind luate în discuție o serie de evoluții din zona orașului Iași, analizându-se evoluția acestui vechi oraș din Moldova, devenit capitală a țării. Potențialul economic al orașului a fost speculat de unii domni, dar și de mănăstirile din împrejurimi, dovadă apariția mai multor târgușoare, care se încadrează într-un proces mai întârziat de urbanizare. Pentru început, amintim studiul Cu privire la șesul Bahluiului, valea Nicolinei și începuturile Târgușorului de lângă Iași, apărut în vol. Retrospecții medievale. In honorem Professoris emeriti Ioan Caproșu, Iași, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, 2014, p. 523-546. De altfel, acest volum, dedicat profesorului Ioan Caproșu, îl are printre editori și pe Laurențiu Rădvan (alături de acad. Victor Spinei și Arcadie M. Bodale). O continuare a cercetărilor începute în acest studiu se află în studiul Locuri și oameni din Iași. Considerații cu privire la începuturile Podului Roș, sub tipar la „Analele Științifice ale Universității Al. I. Cuza”, seria Istorie, LX (2014) – revistă indexată CEEOL. Precizăm totodată că studiul, Urban Space in the Romanian Principalities of the Middle Ages. Organized or random development?, dat anterior spre publicare (tot cercetare din grant) în vol. Cities and Their Spaces. Concepts and Their Use in Europe, ed. Michel Pauly, Martin Scheutz, Köln, Weimar, Wien, a apărut în acest an la celebra editură Böhlau Verlag (Städteforschung collection, vol. 88), p. 77-87. O parte din cercetări au fost făcute publice în plan național: Între sat și oraș: Târgușorul Nicolina de lângă Iași, comunicare prezentată în cadrul conferinţei naţionale cu tema Relația oraș-sat, organizată de Comisia de Istorie a Orașelor din România și Muzeul Astra din Sibiu, Sibiu (13-14 iunie 2014);  Câte Târgușoare Nicolina au existat lângă Iași?, comunicare cu ocazia manifestărilor dedicate Zilelor Universității / Dies Academici, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași (24 octombrie 2014).

Cercetătorul Gheorghe Lazăr, de la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” din Bucureşti, și-a continuat investigațiile privind domeniul său de interes, societatea urbană. În acest sens, se află sub tipar în vol. Le commerce du luxe, le luxe du commerce, p. 183-190, coord. Natacha Coquery, Alain Bonnet, studiul Les marchands de luxe, le luxe des marchands en Europe Orientale. Le cas de Valachie (XVIIe-XVIIIe siècles), susținut la o conferință anterioară (tot din grant), care face publice cercetările privind negustorii valahi în mediul științific internațional. De asemenea, domnul Lazăr a publicat și un studiu care vizează un caz punctual de locuitor al unui oraș care s-a îmbogățit din diferite activități: Despre averea unui slujitor domnesc: cazul căpitanului Anton arapul, în vol. Retrospecții medievale. In honorem Professoris emeriti Ioan Caproșu, Iași, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, 2014, p. 351-372. Din perspectiva temei grantului, foarte importantă este continuarea publicării documentelor negustorești, începută anul trecut. A apărut vol. II din Documente privitoare la negustorii din Ţara Românească, care acoperă perioada 1689-1714 (în vol. I: 1656-1688, cu 324 doc.), cu 334 de acte noi care privesc activitatea, viața, obiceiurile și preocupările negustorilor de la sud de Carpați, un instrument de lucru foarte important pentru specialiștii interesați de viața urbană din sec. XVII-XVIII. Domnul Gheorghe Lazăr și-a îndeplinit obiectivele propuse, continuându-și analiza celei mai importante categorii sociale din orașele pre-moderne, negustorii.

Activități au desfășurat și ceilalți membri ai echipei. Dan Dumitru Iacob, cercetător la Institutul de Cercetări Socio-Umane din Sibiu, unul din cei mai importanți specialiști în atlase urbane din România, a prezentat la o conferință la Wroclaw, Polonia, comunicarea Romanian experience on historical towns atlases. The case of Braila, împreună cu Laurențiu Rădvan, în care a subliniat transformările prin care a trecut orașul Brăila în secolele care ne stau în atenție. Petronel Zahariuc, profesor universitar la Facultatea de Istorie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, a redactat studiul Oraşe vechi, oraşe noi, în ţinutul Dorohoi. Catagrafia locuitorilor din târgurile Dorohoi, Târgul Nou (Mihăileni) şi Săveni, aflat sub tipar în „Analele Științifice ale Universității Al. I. Cuza”, seria Istorie, LX (2014) – revistă indexată CEEOL.

*

Cea mai importantă realizare a acestui an o reprezintă publicarea unui volum de studii, în care membri echipei și-au adus o contribuție foarte importantă. Purtând titlul Orase vechi, orase noi în spațiul românesc. Societate, economie și civilizație urbană în prag de modernitate și fiind coordonat de directorul proiectului, Laurențiu Rădvan, volumul ia în discuție transformările prin care a trecut civilizația urbană în perioada secolelor XVI-începutul sec. XIX. Gheorghe Lazăr ne propune aici un text interesant (De la Râmnic la Veneţia şi Sfântul Mormânt. Catastiful negustorului Constantin Malache (secolul al XVIII-lea)) care valorifică informațiile oferite de catagrafia de venituri și cheltuieli a unui negustor din Țara Românească a secolului al XVIII-lea. Datele analizate nu sunt privite doar din perspectivă financiar-contabilă, ci sunt interpretate și prin prisma tipului de afaceri în care personajul, Hagi Constantin Malache, era implicat: comerțul cu ceară la Veneția, cu piei brute sau tăbăcite, arendarea ocnelor de sare, acordarea de împrumuturi în bani cu dobândă sau pentru co-participare la alte afaceri și chiar tipărirea şi comercializarea unor cărţi destinate cultului religios. Autorul ne arată că un astfel de document este valoros nu numai privit prin prismă economică, ci și pentru că devoalează detalii ce privesc mentalitățile epocii, relațiile din interiorul familiilor, actele de pietate (in cazul de față ctitorirea de biserici și chiar o călătorie cu rosturi spirituale la Sfântul Mormânt). Textul publicat în volum de Laurențiu Rădvan cuprinde un studiu de caz, analiza Târgușorului Nicolina, cu care s-a deschis noua etapă din istoria urbanizării spațiului est-carpatic, totul pornind de la o inițiativă a lui Grigore al II-lea Ghica din 1729 (Primul târgușor din Moldova: Târgușorul Nicolina). Studiul ia în discuție atât zona de lângă Iași în care a apărut și s-a dezvoltat Târgușorul, cât și așezările propriu-zise (pentru că vorbim de două Târgușoare Nicolina), cu caracteristicile lor economice, sociale și religioase. Nu este neglijat aspectul demografic, populația acestor mici târguri fiind în continuă schimbare, o parte (în special locuitori evrei) considerând aceste așezări doar o etapă în drumul stabilirii în Iași. Articolul publicat în volum de Dan Dumitru Iacob (Piața din fața mănăstirii Sfântul Spiridon din Iași) urmărește, tot într-un studiu de caz, analiza efectelor Regulamentului Organic la nivelul modernizării urbane. Printre proiectele urbanistice puse în aplicare de administrațiile urbane se află și cele referitoare la modernizarea piețelor comerciale și înființarea piețelor civice, un caz reprezentativ în acest sens oferindu‑l piața din fața mănăstirii Sfântul Spiridon din Iași. Autorul arată că procesul prin care s‑a ajuns la înființarea unei astfel de piețe este simptomatic pentru maniera de acțiune a instituțiilor centrale și locale cu atribuții edilitare și administrative. În majoritatea cazurilor, realizarea efectivă a acestor proiecte reprezintă un proces îndelungat și sinuos, cu aspecte edificatoare asupra modului în care asimilarea și aplicarea unor principii urbanistice moderne s‑a lovit de rezistențe de ordin practic, în care estetica dotărilor edilitare a fost sacrificată din rațiuni funcționale, în care perspectivele unei dezvoltări urbane moderne au fost amânate sau anulate sub motivul rezolvării unor necesități de moment.

La apelul lansat de directorul proiectului altor cercetători interesați de subiect au răspuns specialiști consacrați sau în curs de formare în problematica istoriei urbane. Volumul conține și studii ale următorilor autori: Constanța Vintilă-Ghițulescu (Prin lumea urbană românească la început de epocă modernă: sociabilitate şi petrecere); Julia Derzsi (Aspecte şi forme ale micii criminalităţi în oraşul şi scaunul Sibiu la începutul secolului al XVII-lea. Modalităţile unei cercetări empirice); Cristian N. Apetrei (Exploatarea sării la Târgu Ocna în epoca modernă timpurie. Constante ale activității și estimări cantitative); Mihai-Cristian Amăriuței și Ludmila Bacumenco-Pîrnău (Despre epitropiile înfiinţate de domnii fanarioţi în Iaşii veacului al XVIII-lea); Sorin Grigoruță (Măsuri de prevenire a apariției și răspândirii epidemiilor de ciumă în orașele Moldovei); Marius Chelcu (Evoluția stăpânirii teritoriului urban la Tecuci și o catagrafie din anul 1828); Bogdan Mateescu, Compoziția familiei și a menajului în târgurile din Prahova și Săcuieni în recensământul general din 1838); Silviu Văcaru (Noi informaţii cu privire la dezvoltare urbanistică a oraşelor şi  târgurilor din Moldova la jumătatea secolului al XIX-lea). Volumul are 397 de pagini și a apărut la Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.